Haiducul Coroi este şi acum un personaj de legendă foarte apreciat în satele Botoşaniului. Oamenii păstrează în folclorul local o serie de aventuri spectaculoase ale banditului Coroi, unde-şi dovedea curajul şi mai ales inteligenţa deosebită.
Haiducul Coroi, considerat ultimul haiduc al României interbelice, a terorizat în anii 30 judeţele Botoşani şi iaşi, din nordul Moldovei. Banditul s-a născut în comuna Durneşti, judeţul Botoşani, undeva aproape de malurile Prutului. Deşi a fost acuzat de nenumărate jafuri, tâlhării şi chiar omoruri, mai ales în luptele cu jandarmii, Coroi a rămas un adevărat erou popular pentru ţăranii din cele două judeţe în care obişnuia să opereze în anii săi de glorie. De altfel, atunci când a fost prins, după 5 ani de haiducie şi cazne pentru jandarmi, judecătorii nu au putut dovedi decât o mică parte din faptele lui Coroi, fiind condamnat doar la 6 ani de puşcărie.
O parte din isprăvile sale sunt aproape ireale, desprinse parcă din romanele de aventuri, în care Coroi reuşeşte să jefuiască chiar sub nasul jandarmilor cu o inteligenţă aparte şi un curaj ieşit din comun.
Popa din Copălău jefuit de o „muiere cu un copil”
Moş Ghiţă Munteanu, din comuna Copălău, judeţul Botoşani, povestea tuturor celor dispuşi să-l asculte aventurile lui Coroi. Mai ales că săteanul l-a cunoscut personal pe faimosul haiduc. Avea 7 ani atunci când Coroi îl vizitase pe tatăl său Manole Munteanu, cârciumar la Copălău, nu departe de marginea pădurii. Ghiţă Munteanu a aflat în cele din urmă că de fapt Coroi venise la Copălău ”să-l calce” pe preotul Bâzu. Îndrăzneala banditului, povestea bătrânul, aşa cum aflase de la oamenii din sat, nu cunoştea limite.
Coroi i-a trimis o scrisoare preotului prin care-l anunţa că urmează să-l jefuiască, spunându-i exact data şi ora. În plus, i-a dat de ştire să pregătească şi banii dinainte să nu mai piardă vremea. Speriat, preotul a alertat autorităţile, aşa că o ceată de jandarmi a patrulat toată ziua prin faţa casei preotului. Atunci Coroi şi-a intrat în rol.
„Jandarmii au văzut că vine o femeie în fugă cu copilaş în braţe. Mic de tot şi plângea de mama focului. Femeia le-a spus rapid să o lase la preot că moare copilul fără slujbă. Jandarmii s-au dat imediat la o parte. Când a ajuns în casă, femeia era de fapt Coroi. A dat copilul la o femeie din casă, a scos pistoalele şi le-a pus în pieptul preotului. L-a pus să scoată toţi banii, i-a băgat pe sub fustane şi l-a pus pe preot să stea în genunchi. I-a pus doi cartofi la ceafă şi i-a spus că dacă se ridică explodează grenadele. Şi-a pus basmaua, a luat copilul care se liniştise între timp şi a plecat. L-au găsit pe preot amorţit de stat acolo cu cartofii după cap”, povestea Ghiţă Munteanu.
Coroi erau un maestru al deghizării, spun aproape toţi cei care l-au cunoscut. Se costuma în jandarm, preot, femeie şi în orice putea să-şi păcălească urmăritorii. În plus, avea obiceiul să-şi anunţe victimele că vor fi jefuite. Mulţi nici măcar nu mai chemau jandarmii, îi dădeau tainul şi erau bucuroşi că au scăpat.
Coroi, un bandit galant
Pe mulţi îi jefuise fără un foc de armă, doar deghizându-se. Un alt episod din folclorul legat de Coroi îi arată o altă latură. Într-o zi, Coroi a ajuns să meargă tocmai în târgul Botoşanilor. S-a îmbrăcat elegant şi a vizitat o doamnă din înalta societate. Banditul s-a dovedit deosebit de galant, ar fi întreţinut o discuţie deosebită de plăcută cu doamna însă la final i-a cerut toţi banii din casă. Doamna i-a explicat că nu are cheia de la seif. În aceste condiţii, Coroi ar fi rugat-o să cânte la pian până i-o aduce un argat. Acesta, de fapt, fugise să cheme jandarmii.
În câteva minute, Coroi ieşea însă din casă cu toate bijuteriile şi banii. Şi-a dat seama că picioarele pianului erau prea lăsate. De aceea a şi pus-o pe boieroaică să cânte. Nu se auzea nimic fiindcă pianul era încărcat cu bani şi bijuterii. Pe boierul Miclescu l-ar fi jefuit îmbrăcat în ieromonah iar pe moşierul Capri, îmbrăcat în jandarm.
Pe mulţi îi păcălea cu cartofii puşi după ceafă, iar pe alţii cu acoliţii imaginari despre care spunea că au armele aţintite către ei. Nu puţini au fost cei care au ajuns găsiţi de jandarmi amorţiţi de ore întregi cu cartofi după cap sau în poziţii stranii.
