Inversarea polilor magnetici pictată pe o biserică din Scheii Brașovului, în 1700
În România avem puţine reprezentări ale apocalipsei, iar una dintre ele este tocmai în Braşov. În Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şchei există un loc în care nu a intrat niciun turist de zeci de ani. Aici sunt nu mai puţin de 13 scene ale Apocalipsei, pictate pe bolta locaşului, plus o frescă năucitoare greu de înţeles, care aminteste de exploziile solare şi inversarea polilor magnetici.
Biserica Sfântul Nicolae din Şchei, loc de închinăciune, leagăn al limbii române şi tezaur de vestigii istorice preţioase, ascunde încă multe comori.
Una dintre ele este paracliserul de nord, o încăpere aflată în lateralul bisericii care, prin anii ’70, a fost închisă publicului, din dispoziţia expresă a Securităţii statului. Acesta pare sa aiba ascunse pe peretii ei profetii despre sfarsitul lumii.
Este, de fapt, tot o bisericuţă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“.
Iniţial, paraclisul a funcţionat ca sacristie (casă de taină pentru Ordinul Sfintei Fecioare Maria) şi loc pentru spovedanie. Ulterior, a devenit capelă funerară, din 1856 până în 1970, când a fost închisă urgent.
Paraclisul are doar 12,6 metri lungime, cu tot cu altar, şi 4,5 metri lăţime, este dreptunghiular, cu bolţi semicilindrice şi o turlă în zona centrală.
,,Iulie 9 zile, luni, la 7 ceasuri, s-au pus temeliile paraclisului, care s-au făcut pentru treaba ispovedaniei, întru hramul Blagoveştenilor Precestei, care s-au făcut prin îndrumarea şi purtarea de grijă a popei Radului, fiul popei Radu Tempea“, spune o cronică din 1733.
O inscripţie din vechiul catastif al bisericii de la 1759 arată că „fundator“ a fost Costanda lui Manole.
Picturile au fost realizate în 1737, de către Gheorghe Hranite şi fratele său Grigore, pe cheltuiala şcheienilor.
Icoana de hram a paraclisului păstrează inscripţia, confirmând autorul şi data: «Iconopiseţ Gheorghie Zugrav, 1738».
Frescele deteriorate sporesc farmecul, dar şi misterul paraclisului. Scenele Apocalipsei, Iisus ţinând sabia în gură, ochiul lui David, toate acestea sunt zugrăvite pe pereţii locaşului, încurcând minţile celor ce încearcă să le desluşească tâlcul.
Arhanghelii inversează polii Pămîntului
Cea mai interesantă frescă o găsim pe un contrafort. Se numeşte „Roata lumii“ şi redă o scenă a rotirii Pământului în jurul Soarelui, rotaţie executată de sfinţi, unică – la nivel mondial.
Soarele, în mijlocul căruia este un triunghi echilateral care încadrează „ochiul cel neobosit“, aruncă spre Pământ raze ucigătoare. Este „Ochiul lui David“, dar seamănă şi cu simbolul masonic.
Pământul este o sferă susţinută de patru personaje. Două câte două şi la poli opuşi, aceste personaje au haine de aceeaşi culoare. Par să fie doi bărbaţi şi două femei. Nu au aceeaşi vârstă, nici aceeaşi rasă nu par să fie. Dar cel mai ciudat lucru este poziţia lor.
Personajele încearcă să urnească planeta, dar nu în plan orizontal, al mişcării de rotaţie, ci în plan vertical, de parcă ar vrea s-o dea peste cap.
Dacă această roată a lumii face parte din ansamblul scenelor care descriu Apocalipsa, atunci nu se poate să nu facem legătura cu mult vehiculata teorie a inversării polilor magnetici ai Terrei, una din temele care anunţă sfârşitul lumii.
O reprezentare unică în lume
Oricum, îngerii care rotesc Pământul este o reprezentare cel puţin bizară, unică în lume. „La momentul când a fost pictată, Biserica Catolică încă nu admisese revoluţionara teorie a lui Galilei(n. 1564 – d. 1642), deşi trecuse un secol. În 1741, Vaticanul a permis publicarea cărţilor savantului şi abia ulterior a recunoscut formal că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. (sursa: Asi Gi-iuliana)
Cu atât mai mult, în 1738, nu se punea problema rotaţiei planetelor. Pictorul Ioan Hranite a fost un pionier al ştiinţei în Ţările Române. Curios lucru, a pictat o teorie ştiinţifică într-o biserică. De unde să fi ştiut pictorul Ioan Hranite de schimbarea polilor magnetici? Dar de exploziile solare, două dintre teoriile care prezic venirea apocalipsei?
«Roata Lumii» ar trebui să atragă atenţia teologilor şi oamenilor de ştiinţă, deopotrivă, în căutarea unei interpretări .