Trei dintre cei mai c.ruzi voievozi români. Cum i-au transformat setea de avere și frica de trădare în m.o.nștri ai istoriei
Istoria medievală a românilor a fost marcată de domnitori sângeroși sau cu comportamente deviante. Mulți dintre aceștia ucideau cu multă cruzime pe toți cei care le stăteau în cale sau îi bănuiau de trădare. Acest comportament era dictat mai ales de instabilitatea politică.
De obicei, istoria medievală a românilor a fost prezentată, mai ales de propaganda naționalistă din perioada comunistă, ca o epocă a eroilor, a voievozilor care au luptat pentru țară și popor. În realitate, au fost doar câțiva domnitori providențiali, care s-au remarcat prin domnii strălucite atât pe plan intern cât și în relațiile internaționale. În mare parte, istoria medievală a românilor a fost dominată de instabilitate politică, lupte grele pentru tron între diferiți pretendenți.
Această instabilitate politică și teama permanentă de trădare și uzurpare a tronului, a făcut ca pe scena istoriei românești să apară personaje a căror domnie a rămas în istorie mai ales prin fapte cumplite de cruzime.
Negustorul de berbeci care a făcut baie de sânge în capitala Valencia
Unul dintre cei mai cruzi voievozi români a fost Mircea Ciobanul. Acesta a domnit între 1554 și 1559 cu întreruperi. Propriu-zis a avut trei domnii. Mircea Ciobanul a dat dovadă de o cruzime rară, mai ales în contextul în care domniile sale au fost bântuite de trădare, schimbări dictate de Imperiul Otoman și o instabilitate politică și militară accentuată.
De altfel, Mircea Ciobanul plecase pe drumul domniei cu un handicap. Era fiul nelegitim al domnitorului Radu cel Mare și înainte de a urca pe tron se ocupase cu negoțul de berbeci. Adică vindea ovine pentru otomani. Tocmai de aceea primise și porecla peiorativă de „ciobanul”.
Era privit de sus de marea boierime munteană, nemulțumită de faptul că negustorul de berbeci le-a fost impus de otomani ca domnitor. Acesta își cumpărase tronul cu banii câștigați de pe urma negoțului și luase locul lui Radu Paisie, fratele său.
Supărat de felul în care era privit de boieri și temându-se de trădarea lor, Mircea Ciobanul își începe domnia cu o baie de sânge. Ucide, la numai două săptămâni de la înscăunare, zeci de boieri, inclusiv mari dregători din familii importante. Ba chiar, i-a torturat îngrozitor pentru a afla unde-și țin averile.
Tocmai de aceea, mulți boieri au plecat în Transilvania. Mai ales că Transilvania fusese ocupată de trupele habsburgice. Generalul Castaldo, comandatul trupelor habsburgice din Transilvania a încercat să-l alunge pe Mircea Ciobanul în două rânduri de pe tron, cu ajutorul boierilor munteni refugiați, mai ales că Mircea Ciobanul, făcând pe plan turcilor, interzisese negustorilor brașoveni să mai treacă prin Valahia.
În această stare de instabilitate politică, Mircea Ciobanul a făcut ravagii în rândul boierilor și a familiilor acestora. Se spune că a ucis înainte de bătălia de la Mănești, pierdută în fața habsburgilor, peste 1.600 de boieri și membri ai familiilor acestora. În ajunul luptei a mai ucis încă 47 de boieri, bănuiți de trădare. Culmea, până și turcii sătui de cruzimile lui Mircea Ciobanul și plângerile boierilor l-au alungat de pe tron și l-au exilat în Anatolia.
Se reîntoarce pe tron în 1558, în timpul domniei lui Soliman Magnificul. Cum a ajuns însă, pe tron, Mircea Ciobanul a continuat seria omorurilor, condamnând la moarte și chinuri alți 260 de boieri. După doi ani de teroare instaurată în Țara Românească a murit din cauze naturale. De pomină a rămas măcelul din 1558 îndreptat împotriva boierilor refugiați.
I-a păcălit că-i iartă și le oferă din nou dregătoriile. După ce au plecat turcii, veniți să medieze această împăcare, Mircea Ciobanul a ordonat masacrarea lor chiar în sala de ospețe, în timpul mesei.
Mihnea, ucigașul de boieri
Un alt voievod rămas în istorie drept unul dintre cei mai cruzi lideri medievali români a fost Mihnea poreclit sugestiv „cel rău”. Acesta a domnit doar un an de zile, din 1508 și până în 1509 dar a devenit în doar 12 luni inamicul public numărul unu.
Era fiul lui Vlad Țepeș și a luat tronul cu ajutorul turcilor dar și cu sprijinul marii boierimi. Bănuitor din fire și temându-se de trădare, mai ales că era cunoscută efemeritatea domnitorilor, Mihnea a crezut că poate ține în frâu boierimea și clerul cu ajutorul cruzimii.
„Şi cum apucă domniia, îndată să dăzbrăcă lupul din piiale de oaie”, arată o cronică valahă. În plus, despre Mihnea se spune că era și avide după avere și putere absolută. Pe unii îi ucidea de teama de a nu fi trădat, pe alții pentru a le lua pământurile și averile. Fiind catolic, Mihnea s-a îndreptat și împotriva clerului ortodox.
„Preoţilor de prin sate, tuturor le-a tăiat nasurile şi se ispitea şi se sfătuia să ardă pe toţi egumenii de la toate mănăstirile”, scria în ”Viaţa patriarhului Nifon”. Mai apoi s-a îndreptat împotriva boierilor declanșând un măcel fără precedent în rândul familiilor boierești. Se spune că nu au scăpat nici femeile și nici copiii. „Prinse pe toţi boiarii cei mari şi aleşi şi-i muncii cu munci şi le luă toată avuţia”, se arată în cronicile muntenești.
Ba chiar, arată aceleași cronici, le-ar fi violat fetele și nevestele de față cu soții lor. Cu cea mai mare furie s-a îndreptat împotriva neamului Craioveștilor, cea mai puternică familie boierească din Valahia. Le râvnea și averile dar și se temea de ei. Craioveștii, pentru a-și salva viața, au fugit la sud de Dunăre.
Mihnea le-a confiscat toate averile și le-a ucis toți susținătorii. Craioveștii aveau o extraordinară influență în Balcani, dar și în Imperiul Otoman. S-au întors cu oaste turcească, iar Mihnea a fugit la Sibiu. Acolo a fost asasinat pe când ieșea din biserică.
Domnitorul care ucidea pentru a-și achita datoriile
Un caz asemănător îl reprezintă și Alexandru zis „cel Rău”. Este vorba despre nepotul lui Alexandru Lăpușneanu, celebrul voievod moldovean. Alexandru cel Rău a domnit în Țara Românească doar un an, la fel ca Mihnea cel Rău, între 1592 și 1593. A rămas faimos în istorie atât pentru cruzimea sa, dar și pentru faptul că a fost rivalul lui Mihai Viteazul.
Alexandru cel Rău a declanșat o serie de omoruri și execuții în Țara Românească tocmai din aceleași motive ca și Mihnea. Pe de o parte se temea de trădare, dar cel mai important râvnea la averile boierilor. Era avid după bani. Și dintr-un motiv foarte practic, era băgat până în gât în datorii. Alexandru cel Rău împrumutase o mulțime de bani de la creditorii greci și turci pentru a putea cumpăra tronul Valahiei. Pentru a-și putea plăti datoriile dar și pentru a câștiga, cu bani grei, în continuare, favorurile otomane, Alexandru cel Rău începe o serie de persecuții sângeroase împotriva boierilor.
„Tăia pe boieri ca pe vite şi a domnit ca un tiran şi ca un păgân”, spun cronicile vremii. Ba chiar îi pusese gând rău și lui Mihai Viteazul, pe atunci ban al Craiovei, o funcție foarte importantă, obținută cu banii și influența unchiului său, Iane.
Se zvonise că Mihai era bastardul lui Pătrașcu cel Bun și că râvnea tronul. Simpla bănuială a dus la încarcerarea lui Mihai Viteazul, așa cum arată și cronicarul Radu Popescu. Ba chiar, Alexandru cel Rău l-a condamnat pe viitorul voievod, la moarte. A fost salvat de 12 boieri care au jurat că nu este os domnesc și în consecință nu avea drept la tron.
Mihai a fost nevoit să fugă în Transilvania cu frații Buzești. De acolo a complotat pentru înlăturarea voievodului muntean. Alexandru cel Rău a fost omorât la ordinul sultanului în 1593, după ce Mihai îi câștigase favorurile, evident cu sume mari de bani.