În vara anului 1940, când România se pregătea de intrarea în război alături de puterile Axei, în Vrancea un tânăr ofiţer al armatei române, fiu de scriitor celebru, rescria tragedia shakespeareană Romeo şi Julieta, în care se vorbeşte despre lupta unor îndrăgostiţi împotriva destinului.
Teodor Aurel Petrescu, născut în anul 1917, era unicul fiu al romancierului Cezar Petrescu, scriitor care a fost căsătorit de cinci ori. La vârsta de 22 de ani, el o întâlneşte în oraşul Piatra Neamţ pe Viorica Roman, o fată de ţărani înstăriţi din comuna vrânceană Tîmboieşti, care urma liceul în oraşul amintit.
A fost sedus de frumuseţea ei, îndrăgostindu-se lulea de fată.
Teodor, rămas fără mamă a fost nevoit să-şi urmeze tatăl în Capitala ţării, fără însă a întrerupe corespondenţa cu Viorica. Băiatul era student la Arhitectură la începutul verii anului 1940, când a primit vestea concentrării sale în armată pentru a merge pe front. Îl despărţea doar câteva zile de această îndatorire faţă de ţară, astfel că a gândit că este un moment prielnic să-şi viziteze iubita acasă la ea şi să petreacă împreună puţinul timp rămas până la întâlnirea cu ororile războiului.
Au fost câteva zile de vis pentru cei doi îndrăgostiţi, concretizate la final printr-o cerere în căsătorie a Vioricăi. Conform tradiţiei de atunci, consimţământul pentru împlinirea dragostei tinerilor era dat de părinţi. Iniţial, părinţii înstăriţi ai Vioricăi nu au ce comenta, gândindu-se la fericirea unicului lor copil.
Surpriza a venit din partea lui Cezar Petrescu, care s-a opus vehement căsătoriei, care nu agrea ideea ca tocmai fiul său să lase înalta societate pentru o ţărăncuţă ca Viorica (foto jos). “Nu se mai ştiu astăzi motivele pentru care prozatorul nu a fost de acord cu nunta fiului său. Este posibil să fi încercat să-l ferească pe Aurel de situaţiile prin care trecuse, în tinereţe, chiar viitorul academician.
Potrivit biografilor lui Cezar Petrescu, acesta a fost căsătorit nu mai puţin de cinci ori, pentru prima căsătorie sacrificându-şi relaţiile cu mama, care se opunea unei înrudiri cu o fată săracă”, susţine publicistul Iulian Marcel Ciubotaru, în revista de cultură Cronica.
Dezamăgit de tatăl său, Teodor Aurel a hotărât să rupă relaţiile cu el şi a revenit pe plaiuri vrâncene hotărât să o ia de nevastă pe Viorica. Nu se aştepta ca şi părinţii fetei să se răzgândească, sub motivaţia că nu vor să-şi dea fata pe mâna unui bărbat care pleacă pe front.
Cei doi îndrăgostiţi au primit extrem de afectaţi această veste, însă au făcut tot ce a fost posibil pentru a se vedea în continuare în timpul rămas la dispoziţie. Teodor şi Viorica au continuat să se întâlnească pe ascuns în podgoriile din jurul Tîmboieştiului. Conştient că această iubire neîmplinită nu va avea sorţi de izbândă, tânărului i-a încolţit din senin ideea sinuciderii. Şi-a dus planul la bun sfârşit pe data de 4 iulie 1940, la o zi după ce România pierdea Basarabia şi Nordul Bucovinei. Nu a murit singur, ci a luat-o cu el în mormânt şi pe aleasa inimii sale.
El a împuşcat-o pe Viorica chiar în curtea casei fetei, apoi la rândul său şi-a pus pistolul la tâmplă şi şi-a luat viaţa.
Cezar Petrescu, care era director al cotidianului “România”, nu a venit la înmormântare, delegându-l pe ziaristul focşănean Leon Kalustian să se ocupe de asigurarea celor necesare funeraliilor. În calitatea sa de şef de gazetă, Cezar Petrescu a făcut apel la celelalte ziare să nu publice nimic despre eveniment, iar dacă se va scrie ceva să se facă sub forma unei simple informaţii, fără să se facă specificarea că este vorba despre fiul său. Ceea ce s-a şi întâmplat, evenimentul nefiind consemnat nicăieri în presă.
Ziaristul Leon Kalustian, prezent la înmormântare, a aşternut în lucrarea sa “Simple Note” câteva rânduri despre drama de la Tîmboieşti.
„Nu sunt mulţi care să ştie că, din primul lui mariaj, din tinereţe a avut un fiu. Singurul lui copil. Îl chema Aurel. Era deştept, era frumos, era talentat, era student la Arhitectură şi iubea o fată, colegă cu el de studii, originară din comuna Tîmboteşti, a fostului judeţ Râmnicu-Sărat. Plecase în vacanţa de Paşti din 1940, să petreacă sărbătorile la părinţii fetei care erau nişte ţărani mai cuprinşi; şi acolo, drama pe care nimeni n-a putut-o dezlega. Fiul lui Cezar Petrescu şi-a ucis iubita şi apoi s-a sinucis. N-a lăsat nici o explicaţie a gestului şi taina a dus-o cu el în mormînt. Nu l-am văzut pe Cezar Petrescu niciodată atât de destrămat şi atât de gârbovit ca sub plumbul acestui imprevizibil epilor. M-a rugat să mă duc să mă ocup de problemele înhumării şi am făcut-o, cu toată greutatea, ca să-l cruţ de o realitate care nu mai putea fi modificată şi ca să-şi poată evalua, salva imaginea copilului dragostei lui dintâi, poate printr-un miracol, încă undeva, viu”, povesteşte Leon Kalustian.
Cei doi tineri au fost înmormântaţi în cimitirul din Tîmboieşti, unul lângă altul şi se spune că chiar în noaptea înhumării lor mormintele le-au fost profanate de hoţi interesaţi de ceasurile şi bijuteriile cu care au fost îngropaţi Teodor şi Viorica. Monumentul funerar din marmură, pe care scrie „Teodor Cezar Petrescu, 23 ani, student; Viorica Roman, 19 ani, bacalaureată; morţi la 4 iulie 1940”, a fost cioplit de un mare meşter, Nicolae Colios, care şi-a adus contribuţia şi la lucrarea Mausoleul Mărăşti.
