2 martie 1979, ora 08.20. La postul de poliţie din localitatea Petroşani se prezintă vizibil agitat un tânăr care face o mărturisire ce reţine imediat atenţia ofiţerului de serviciu:“Am omorât trei oameni azi noapte. Faceţi ce credeţi de cuviinţă”. Tânărul se numea Claudiu Ghiţulescu şi era student în anul trei la Institutul de Mine Petroşani. Ajunsă la adresa indicată, echipa de criminalişti găseşte un masacru în adevăratul sens al cuvântului.
Aceasta este povestea studentului care a măcelărit o familie în noaptea de 1 spre 2 martie 1979 și este, deopotrivă, a unuia dintre ultimii condamnaţi la moarte de instanţele hunedorene în anii comunismului.
În apartament zăceau cadavrele ciopârţite ale unei întregi familii. În bucătărie acoperită parţial cu o plapumă se afla cadavrul Mirelei Stancu, fosta iubită a lui Claudiu Ghiţulescu. La intrarea dinspre holul apartamentului spre sufragerie zăceau fără viaţă Ana şi Dumitru Stancu, părinţii fetei. Anchetatorii aveau să afle ulterior că totul a pornit de o ceartă între îndrăgostiţi. Pentru fapta sa Claudiu Ghiţulescu a fost condamnat la moarte şi executat.
O idilă clasică
Prietenia dintre Mirela Stancu şi Claudiu Ghiţulescu a început prin anul 1977, când ea era elevă la un liceu din Petroşani, iar el student în anul întâi al Institutului de Mine din Petroşani. În declaraţiile unor martori şi în cele făcute de inculpat, declaraţii ataşate la dosarul cauzei, se vorbeşte despre o legătură tandră între cei doi. În perioada pregătirii pentru examenul de admitere la facultate, Ghiţulescu declară că a ajutat-o pe Mirela la învăţătură, între cei doi tineri existând la un moment dat relaţii foarte apropiate.
În 1979 Mirela devine şi ea studentă. Părinţii fetei şi ai băiatului se cunoşteau şi, cu perspectivă mai lungă, se făceau chiar şi planuri pentru o căsătorie viitoare. Totul a fost însă stopat în prima zi de primăvară a anului 1979.
DOSAR (Sentinţa penală 25 din 27 iunie 1979): Prima palmă
1 Martie 1979, Mărţişor. O zi care nu prevestea prin nimic grozăvia care a urmat. În jurul orei 14.30, Claudiu Ghiţulescu se înţelege la telefon cu Mirela ca după ce aceasta termină cursurile, să se întâlnească. Împreună cu un coleg, bărbatul îşi face program la biblioteca institutului unde rămâne o periodă de timp. În jurul orei 18.30, Ghiţulescu şi colegul lui o întâlnesc pe Mirela, care era însoţită de o prietenă.
Toţi cei patru stundenţi merg la Bufetul “Brădetul” din Petroşani unde consumă trei beri şi o Frucola. La ora 20.30, tinerii se despart, Claudiu Ghiţulescu, firesc, oferindu-se să o conducă acasă pe Mirela. Pe drum, între cei doi apar discuţii contradictorii şi reproşuri privitor la alte relaţii pe care fiecare le-ar fi avut. Cearta se amplifică în scara blocului unde locuia Mirela, aceasta fiind auzită certându-se cu glas ridicat. În acel moment, Claudiu Ghiţulescu se enervează şi îi aplică prietenei sale o palmă puternică care lasă urme pe faţa tinerei.
Fata începe să plângă, îi spune că totul s-a terminat între ei, după care îi întoarce spatele şi fuge în casă. În aceeşi seară, părinţii fetei îi anunţă telefonic pe părinţii lui Ghiţulescu că legătura între copiii lor este ruptă din acel moment.
DOSAR (Sentinţa penală 25 din 27 iunie 1979): Cum se naşte un triplu omor?
Furios de deznodământul serii, Claudiu Ghiţulescu ajunge la el acasă, se dezbracă, se întinde în pat, dar nu-şi găseşte starea. Ochii îi cad pe două cuţite şi un satâr puse pe un ziar, pregătite pentru a doua zi ca să fie duse la ascuţit în atelierul şcolii. Aţâţat, bărbatul se îmbracă din nou. Umple buzunarele mantalei-uniformă, purtată în acei ani de studenţii Institutului de Mine din Petroşani, cu un întreg arsenal:două cuţite, un satâr de tăiat carne, trei şurubelniţe, un cuţit de tăiat hârtie, un cleşte patent şi o lamă de ras. Lama satârului nu încape toată în buzunar şi o parte din ea rămâne puţin în afară.
În casă cu duşmanul
01 martie 1979. Ora 23.30. Claudiu Ghiţulescu ajunge pentru a doua oară în acea zi la blocul unde locuia familia Mirelei. Un vecin care fuma într-un geam la parter îl face să nu intre imediat în scara blocului. Revine însă după câteva minute şi pătrunde în bloc. Urcă la etaj şi se opreşte în faţa apartamentului unde locuia familia prietenei sale. Cu ajutorul lamei de ras ciopleşte tocul uşii în dreptul broaştei şi apoi cu şurubelniţa trage limba acesteia şi descuie uşa. În linişte, fără să-l simtă nimeni, pătrunde, pe întuneric, în locuinţă. Toţi ai casei dormeau.
Îşi dezbracă mantaua-uniformă pe care o agaţă în cuierul de pe hol. “Am intrat în camera Mirelei care dormea. Am stat în fotoliu 10-15 minute. După care m-am ridicat şi am vrut să plec”, spune în declaraţia sa Ghiţulescu. Ajuns pe hol, vede însă că se aprinde veioza în camera Mirelei şi o zăreşte pe aceasta mergând la baie. Se refugiază în bucătărie. Cât timp tânăra stă la baie, bărbatul ia din buzunarul mantalei sale satârul şi un cuţit cu lama de 19 centimetri, după care intră în sufragerie. A motivat gestul prin faptul că ieşind din baie, Mirela ar fi putut să vadă sclipirea lamei satârului care ieşea din buzunar.
Baia de sânge
Claudiu Ghiţulescu stă în întuneric în sufrageria familiei Stancu. În acel moment se aude pe stradă un om, un chefliu, care cânta din toate puterile. Din dormitorul părinţilor, iese mama Mirelei, Ana, care intră în sufragerie şi se uită pe geam să vadă cine face gălăgia din stradă. În momentul următor, se întoarce şi vede, conturată pe albul peretului, silueta întunecată a lui Claudiu Ghiţulescu. Scoate un ţipăt care îi alarmează soţul. A fost ultimul ei gest.
Cu lovituri repetate de satâr aplicate în cap, gât şi abdomen, date cu furie nemăsurată, bărbatul o pune la pământ într-o baie de sânge. Ultima lovitură aplicată femeii, îl atinge şi pe tatăl Mirelei, care se apropia cu mâinile întinse spre ucigaş. Acesta se retrage câţiva paşi spre hol, continuând să-l lovească pe celălalt bărbat. O ultimă lovitură de satâr în cap, curmă şi viaţa lui Dumitru Stancu. În răstimpul acestor evenimente, Mirela iese din baie. În mod ciudat, nu încearcă să fugă, nu iese din casă şi nu strigă după ajutor.
Se înarmează cu un cuţit cu prăsele şi îl aşteaptă pe Ghiţulescu în bucătărie. Aşa cum declară la anchetă, Claudiu Ghiţulescu a fost surprins să-şi vadă prietena aşteptându-l în bucătărie cu becul aprins. Nu stă însă mult pe gânduri. Îi aplică tinerei o lovitură de cuţit în piept. Apoi, în timp ce o lovea repetat cu cuţitul în toate regiunile corpului, o întreba pe femeie dacă a meritat cearta din după-amiaza acelei zile tot ce se întâmplă. În urma loviturilor primite, Mirela moare, în cele din urmă.
Raportul legiştilor după autopsierea cadavrelor a relevat un veritabil măcel. Mirela a decedat în urma unui şoc traumatic şi hemoragic, având multiple leziuni la nivelul toracelui şi a abdomenului. Părinţii Mirelei au murit loviţi orbeşte de criminal cu satârul şi cuţitul. Una din plăgile abdominale de pe unul din cadavre a măsurat nu mai puţin de 30 de centimetri, în timp ce o lovitură de satâr i-a secţionat celuilalt coastele. Medicii au consemnat în raport şi echimoza de pe obrazul Mirelei provocată de palma pe care Claudiu Ghiţulescu i-a dat-o în după-amiaza zilei de 1 Martie 1979. Cumplit mărtişor !
Accidentul din zorii zilei
După comiterea omorurilor, ucigaşul şi-a dat jos ciorapii şi o bluză pe motiv că erau pline de sânge. Apoi, fără să aibă permis de condurere, a luat din casă cheia maşinii familiei şi a pornit spre Târgul Jiu cu gândul să se predea la postul de poliţie de acolo. Nu a mai ajuns, pentru că la kilometrul 155 dinspre Petroşani, a intrat cu maşina într-un parapet. S-a întors la Petroşani, a lăsat maşina avariată în garaj, după care s-a predat autorităţilor.
DOSAR (Sentinţa penală 25 din 27 iunie 1979): Procesul
Procesul lui Claudiu Ghiţulescu a început la 13 iunie 1979 şi s-a încheiat la 29 iulie acelaşi an. Expertiza sa psihiatrică a relevat că are discernământ. Instanţa l-a condamnat la pedeapsa cu moartea pentru omor deosebit de grav motivându-şi decizia ca “singura în măsură să rezolve scopul de prevenţie specială şi generală urmărit”. Criminalul face recurs înpotriva sentinţei, acuzând instanţa că nu a ţinut seama de împrejurările în care s-au comis omorurile şi de faptul că nu a avut antecedente penale până atunci. În 8 august 1979 recursul său este respins de Tribunalul Suprem al RSR. Prin Decretul Prezindenţial 376 din 5 decembrie 1979 i se respinge inculpatului şi cererea de comutare a pedepsei cu moartea.
Execuţia
La 19 decembrie 1979, Tribunalul Hunedoara este informat de către Penitenciarul Bucureşti că inculpatul Claudiu Ghiţulescu a fost executat prin împuşcare la ora 10.00 dimineaţa. Avea 22 de ani.
